Povestea comunei Roma, județul Botoșani, este una plină de numeroase schimbări, reorganizari și reînființări, care i-au modelat evoluția administrativă de-a lungul ultimului secol.
Satul Roma, care dă numele comunei, își are originile pe o moșie mănăstirească trecută în proprietatea statului, prin actul de secularizare din 1863, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.
În articolul „Dorobanți, file de monografie”, publicat în Revista Moldovei în anul 1927, învățătorul A. I. Constantinescu prezintă detalii despre succesiunea împroprietăririlor acordate unor locuitori din zonă, până la desființarea moșiei, care fusese administrată odinioară de călugări de la Muntele Athos.
Astfel, în anul 1869 se împroprietăresc, numai pe o porțiune din cuprinsul acestei moșii foste mănăstirești, un număr de 399 clăcași, dintre care 110 clăcași din satul Teișoara, 239 clăcași din satul Costești si 50 clăcași din satul Cotârgaci.
Clăcașii reprezentau țărani așezați pe moșii boierești, domnești sau mănăstirești, care erau obligați să achite proprietarului chiria pământului prin prestarea unei munci obligatorii, denumită clacă. Legea Caragea preciza în mod expres durata acestei prestații, stipulând că „... clăcașul este dator să muncească pentru stăpânul moșiei 12 zile pe an...”.
După războiul pentru independență, în 1879, au fost împroprietăriți încă 244 de clăcași, însurăței de la 1864, aduși din diferite sate ale moșiei, moment în care s-a înființat satul Dorobanți.
În perioada 1897–1898, statul a procedat la vânzarea aproape integrală a restului fostei moșii mănăstirești, împărțind terenul în loturi de câte 5 hectare, fiecare parcelă beneficiind de un amplasament destinat construirii unei locuințe - un loc de casă. Aceste loturi au fost destinate înființării unui nou sat, Roma, amplasat la vest de vechiul sat Teișoara. Cei 527 de cumpărători ai terenurilor erau persoane fără pământ, care, prin achiziția acestor parcele, au devenit fondatorii comunității Roma, punând astfel bazele dezvoltării așezării și conturând identitatea sa de-a lungul timpului. La 29 de ani de la înființarea sa din 1897, în anul 1926, Roma avea să devină, pentru prima oară, comună.
Din marea moșie mănăstirească de odinioară a rămas doar o pădure de aproximativ 50 de hectare, aflată la vest de satul Dorobanți, cunoscută și azi cu numele de "Pădurea Statului".
Structura administrativă actuală a comunei Roma s-a conturat în timp, printr-o serie de reorganizări succesive. Aceste transformări sunt consemnate pe portalul de căutare arhivistică al Arhivelor Naționale, în secțiunea dedicată istoriei instituționale a comunei Roma, care acoperă perioada 1898–1989.
Iată așadar linia cronologică administrativă a comunei Roma:
- 1908 – Satul Roma, alături de Dorobanți, Nicșeni, Roma de Sus, Roma de Jos și Teișoara, formează comuna Nicșeni;
- 1925 – Se emite actul de înființare a comunei Roma, cu satele Cotârgaci, Roma de Jos, Roma de Sus și Teișoara;
- 1926 - Comuna Roma începe sa funcționeze efectiv ca unitate administrativă locală;
- 1929 – Comuna Roma se desființează; toate satele sale, alături de alte localități, reintră în componența comunei Nicșeni;
- 1932 – Comuna Roma renaște, preluând satul Cotârgaci (de la comuna Leorda) și satele Roma de Sus, Roma de Jos și Teișoara (de la comuna Nicșeni);
- 1939 – Fără satul Cotârgaci, comuna Roma se unește din nou cu comuna Nicșeni;
- 1942 – Autoritățile resping cererea locuitorilor din Roma și Teișoara de a se desprinde de comuna Nicșeni, considerând-o nejustificată din perspectiva tradiției administrative, Roma fiind comună un timp scurt, inițial între anii 1926 - 1929;
- 8 iunie 1946 – Se aprobă reînființarea comunei Roma, cu Roma de Sus, Roma de Jos, Teișoara și Cotârgaci;
- 1950 – Comuna Roma devine parte a raionului Botoșani, având satele Cotârgaci, Roma și Teișoara;
- 1968 – Reforma administrativă aduce comuna Roma în actualul județ Botoșani, având satele Cotârgaci și Roma (Teișoara fiind contopită cu Roma).
Anul viitor marcăm un moment istoric important — 100 de ani de la înființarea comunei noastre. Această aniversare ne oferă prilejul de a onora trecutul și de a celebra identitatea, valorile și tradițiile care ne unesc.
Ciprian Lungu
Referințe bibliografice:
1. A. I. Constantinescu, Comuna Dorobanți, schiță monografică, Revista Moldovei, Nr. 1-3, 1927, pag. 43-46, https://dspace.bcu-iasi.ro/static/web/viewer.html?file=https://dspace.bcu-iasi.ro/bitstream/handle/123456789/94028/Constantineanu%2c%20A.I.%2c%20Comuna%20Dorobanti%20%28schita%20monografica%29%2c%20Revista%20Moldovei%2c%20An.6%2c%20Nr.1-3%2c%201927%2c%20p.43-46.pdf?sequence=1&isAllowed=y
2. Arhivele Naționale - Portal de căutare arhivistică: https://descopera.arhivelenationale.ro/cota/?cid=8012857
