Nucii și duzii de pe drumul Roma–Botoșani: moștenirea verde din anul 1958

În primăvara anului 1958, publicația județeană „Clopotul”, sub titlul „Vești din comuna Roma”, consemna o acțiune de muncă colectivă, reflectând spiritul epocii și mobilizarea comunității pentru lucrări de interes public.

Articolul anunța că locuitorii satului, organizați în formele specifice perioadei colectivizării – întovărășiți și colectiviști –, au început lucrările de amenajare a șoselei principale Roma–Botoșani. Pentru refacerea drumului, piatra necesară a fost transportată și depozitată de-a lungul întregului traseu.

În paralel, s-au făcut pregătiri pentru plantarea de pomi pe marginea șoselei. Au fost săpate gropi și au fost plantați aproximativ 1.000 de puieți, în mare parte nuci, dar și duzi, într-o acțiune de muncă colectivă menită să îmbunătățească atât aspectul drumului, cât și utilitatea acestuia pe termen lung.

Mulți dintre acei 1000 de nuci și duzi, plantați în 1958, străjuiesc și astăzi pe marginea drumului județean DJ 296, de la ieșirea din satul Roma și până departe, la păduricea de salcâmi de la "Puica", fiind martori vii ai efortului comunității de acum aproape șapte decenii.

Ziarul menționează și câțiva dintre participanții care s-au remarcat prin contribuția lor la lucrări: Groza Leon, Sava Constantin, Pintilie Nicolae, Lozneanu Dumitru și alți săteni.

Articolele de acest tip își propuneau să evidențieze nivelul de implicare al comunității și să consolideze imaginea modelului muncii colective, caracteristic epocii respective. În satul Roma, aceste acțiuni de mobilizare comunitară au generat realizări notabile în domeniul infrastructurii locale și protecției mediului, multe dintre acestea consemnate și reflectate în presa vremii.

Ciprian Lungu

Referințe bibliografice:

1. ziarele.arcanum.com: Clopotul, nr. 1104, 29 martie 1958.

„Mai presus de orice laudă” - orfelinatele din Roma de Sus și Teișoara (1917)

În perioada Primului Război Mondial, când pierderile umane lăsau în urmă numeroși copii fără sprijin, colonelul Nicolae Mihăilescu a inițiat un gest de profundă responsabilitate socială și patriotism.

Din inițiativa sa, în anul 1917, au fost înființate orfelinate, în satele Roma de Sus și Teișoara, din județul Botoșani, pentru copiii celor căzuți pe câmpul de onoare.

Potrivit relatării din presa vremii, în aceste instituții era asigurată hrana și întreținerea pentru peste 50 de copii, în ambele sate, contribuind astfel la alinarea unei drame colective trăite de cele două comunități rurale. 

Conducerea orfelinatelor a fost încredințată sublocotenentului Cociu, iar inițiativa colonelului Mihăilescu este apreciată de autorul articolului din ziarul "Opinia" ca fiind „mai presus de orice laudă”.

Acest fragment de istorie locală reflectă solidaritatea și spiritul de sacrificiu care au caracterizat societatea românească în anii grei ai războiului, rămânând un exemplu de implicare civică și umanitară demn de a fi readus în memoria publică.

De asemenea, inițiativa lor se înscrie în seria acțiunilor de solidaritate manifestate de cadrele militare române în anii Primului Război Mondial.

În absența unor date biografice suplimentare privind acești ofițeri sau a unor informații certe despre legăturile lor cu satele Roma și Teișoara, inițiativa își păstrează relevanța prin semnificația sa socială și morală. 

Faptele lor rămân un reper de solidaritate și responsabilitate, justificând recunoștința noastră, peste timp.

Onoare lor! 

Ciprian Lungu

Referințe bibliografice:

1. ziarele.arcanum.com: Opinia, nr. 3083, 17 iunie 1917.