Ziua Internațională a Cărților Vechi: ce ne spune un dicționar geografic din 1895 despre Teișoara și Cotârgaci?

Azi, de Ziua Internațională a Cărților Vechi, răsfoind virtual paginile vechii lucrări, acum și în format digital, „Dicționar geografic al județului Botoșani (la anul 1891)”, publicată în 1895 de V. C. Nădejde și I. Țițu, descoperim crâmpeie valoroase din istoria unor sate care, deși poate trecute azi cu vederea, aveau deja o viață bine închegată la sfârșitul secolului al XIX-lea. 

Printre ele se numără Teișoara (Teișóra, conform ortografiei epocii) și Cotârgaci (Cotîrgacī), aflate atunci în componența comunei Costești, în plasa Târgu, cu centrul la Botoșani.

Cele două sate erau asemănătoare ca mărime, fiecare având în jur de 100 de familii. Ambele dispuneau de biserici, fiecare cu un preot și doi cântăreți. Cu toate acestea, doar Teișoara beneficia de o școală, unde preda un învățător și învățau 42 de elevi – un detaliu remarcabil pentru o comunitate rurală a acelor vremuri.

Această școală avea să joace un rol esențial în formarea copiilor din satele vecine. După înființarea satului Roma, în anul 1897, elevii din noul sat au fost trimiși să învețe în Teișoara, în lipsa unei instituții proprii de învățământ. Situația s-a schimbat abia în 1 septembrie 1905, când în satul Roma s-a deschis prima școală. Primul învățător a fost chiar preotul Gheorghe Groza, urmat, din 1907, de Grigore Andriescu, normalist care avea să devină una dintre cele mai respectate figuri ale școlii locale.

Dincolo de aspectele legate de învățământ, descrierea Teișoarei ne oferă și un alt detaliu pitoresc: în acea perioadă, în sat se creșteau peste 500 de porci – un număr impresionant pentru o așezare rurală. Poate nu întâmplător a rămas în memoria colectivă a satului și a comunei Roma un toponim sugestiv: „În Porcărie”. Oare de acolo să fi pornit denumirea?

Astfel de detalii din documentele de epocă aduc la lumină nu doar statistici, ci fragmente vii din istoria rurală – despre comunități mici, dar organizate, despre oameni care au pus bazele unor instituții și despre legătura firească dintre muncă, educație și viața spirituală.

Ciprian Lungu 

📖
Sursa: Dicționar geografic al județului Botoșani de V. C. Nădejde și I. Țițu (1895) – Biblioteca Centrală Universitară Iași: https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/33746

Dealul Barariu – o înălțime ce oferă un punct de belvedere natural

Pe culmea domoală a Dealului Barariu, situat la sud de vatra satului Roma, se deschide un punct natural de belvedere spectaculos, cu priveliști panoramice atât asupra localității cât și hăt departe, către Cotârgaci, Teișoara și către locul numit "La Bucovineni". 

De aici, privirea alunecă lin peste lanuri nesfârșite de floarea-soarelui, ce se leagănă sub soarele dogoritor, ca o mare galbenă, fremătătoare.

Spre vest, pajiștile și câmpurile sunt punctare de cele două iazuri - Staroste și La stâni, care oferă un contrast expresiv cu galbenul intens al florilor de răsărită — un joc delicat de culori și lumină ce invită privirea să plutească peste orizont.

Între cele două iazuri se arată privirii Cotrâgăcica: o mica așezare - extensie a satului Roma, cu multe case noi cu acoperișuri roșcate, grădini cu vegetație abundentă pe un fundal colorat de lanurile galbene de soreancă. 

În depărtare, pe culmea dealului ce se arată spre sud, se află locul numit din vechime „La Bucovineni” — un platou, altădată o mica așezare cu câteva gospodării, încoronat de o perdea de copaci, unde drumul de pământ se pierde în zare. Fâșiile de teren, lucrate cu grijă, urmează linia ușor ondulată a dealului, semn că agricultura tradițională este încă vie.

Dealul „Zamca” domină discret priveliștea, fiind un reper natural și afectiv pentru comunitatea locală, cu case răsfirate între livezi și grădini. În plan îndepărtat, lanuri galbene alternând cu cele verzi desenează geometria agricolă a versantului, urcând până spre culme.

Relieful fragmentat și vegetația bogată conferă zonei „Joian” o notă de blândețe și calm rural. Un drum de pământ se strecoară printre dealuri, iar în depărtare clădirea cu acoperiș albastru, singuratică, conferă peisajului un pitoresc aparte.

Printre ramurile dese ale copacilor se zărește biserica satului Roma, recognoscibilă prin binecunoscutul acoperiș albastră. Peisajul natural se desfășoară apoi către Dealul Zamca, străbătut de câmpuri și presărat cu construcții recente.

Oare ce priveliști se întindeau în fața ochilor sătenilor, de pe Dealul Barariu, în secolul al IX-lea?

Nu avem de unde ști. Lipsesc desene, fotografii, nu avem cunoștință despre vreo descriere a locurilor, făcută de localnici sau de vreun călător. 

Știm, totuși, că multe dintre vechile denumiri ale locurilor s-au păstrat peste vremi, în timp ce altele s-au risipit în uitare.

Iată câteva câteva denumiri de locuri, înscrise pe o hartă a Moldovei (1892-1898), care s-au păstrat până în zilele noastre: Dealul La Zamca, Iazul Staroste, Hârtopul lui Joian, Dealul La Porcărie. 

Alte denumiri, precum Dealul Iepăriei - spre Cotârgaci, La Iepărie - loc cunoscut ulterior ca La Grajduri, Iazul Nou - numit acum Iazul La Stâni, s-au pierdut.

Pe aceeași hartă veche se găsesc marcate și satele Teișoara și Cotârgaci, cele mai vechi ale comunei Roma. Satul Roma, deși menționat documentar la 1897, în actul de împroprietări și schița de înființare a satului, nu apare consemnat pe această hartă.

Deși situate la doar câțiva pași de Botoșani – puțin peste zece kilometri – peisajele ce înconjoară Dealul Barariu își conservă caracterul natural și liniștea specifică mediului rural. Natura domnește încă nestingherită, iar liniștea care o cuprinde pare că vine de demult, ca o amintire vie a unei lumi simple și adevărate. Cerul deschis, cu nori rari, surprins in fotografii, accentează senzația de întindere și liniște profundă.

Locuri de tihnă.

Ciprian Lungu

Personalitățile locale – repere și vectori de promovare culturală a satului

Într-o lume globalizată, în care satul românesc – spațiu al memoriei și al tradiției – este tot mai conectat la "lumea largă", personalitățile locale devin piloni esențiali pentru afirmarea identității și vitalității comunităților rurale. Aceste figuri creative nu doar marchează istoria locului, nu sunt doar repere morale și culturale, ci și vectori activi de promovare a patrimoniului material și imaterial al satului.

Un exemplu grăitor vine chiar din comuna noastră, Roma, județul Botoșani, unde două personalități – Gheorghe Poenaru și Anica Ciornea, originari din satul Cotârgaci – constituie repere culturale de seamă.

Gheorghe Poenaru – critic de artă și pictor

Născut în satul Cotârgaci, Gheorghe Poenaru (1927-1991) a fost o personalitate complexă: critic de artă, eseist și pictor, manager cultural. Prin întreaga sa activitate artistică și publicistică, el a contribuit la consolidarea imaginii unei realități culturale în care tradiția, spiritualitatea și expresia plastică se împletesc armonios. Pentru Gheorghe Poenaru, Cotârgaciul natal nu a fost doar un punct de plecare, ci un univers simbolic care i-a hrănit creația și viziunea critică. Pictura sa respiră autenticitate, expresivitate, iar paginile scrise de el despre arta plastică relevă o sensibilitate profund ancorată în valorile locului de unde a plecat.

Anica Ciornea - păstrătoare a moștenirii culturale și creatoare de frumos 

Dacă Gheorghe Poenaru a dus satul în lumea largă prin artă și cuvânt, Anica Ciornea a făcut din păstrarea valorilor tradiționale o misiune de viață. Originară tot din Cotârgaci, ea este un nume de referință în promovarea patrimoniului etnografic local.

Creatoare de ii și cămăsi tradiționale, cu un simț estetic fin și o dăruire exemplară, Anica Ciornea a reușit nu doar să păstreze meșteșugurile strămoșești, învățare acasă, ci să le transforme într-un adevărat act cultural. Prin inițiativa sa, a fost realizată o colecție muzeală etnografică, care reunește piese autentice din viața satului de odinioară – un adevărat tezaur local, accesibil generațiilor actuale și viitoare. Colecția a participat,  de doua ori la "Noaptea Muzeelor la Sate", eveniment de anvergură națională.

Mai mult decât atât, ea este și autoarea a două volume de poezie – „Sătucul meu” și „Viața mea în versuri” – în care evocă, cu sensibilitate și sinceritate, frumusețea, bucuriile dar și tristețea unei lumi rurale autentice. Versurile sale, simple și profunde, sunt o formă de memorie afectivă și poetică a locului, care completează demersul artistic vizual al lui Gheorghe Poenaru.

Dealtfel, prin întreaga sa activitate, Anica Ciornea devine nu doar o continuatoare, ci și o păstrătoare vie a moștenirii culturale lăsate de Gheorghe Poenaru. Împreună, aceste două figuri modelează un profil identitar al satului Cotârgaci, care merită cunoscut și promovat.

Valorizarea reperelor culturale - din Cotârgaci, spre lume

Atunci când sunt puse într-un circuit cultural – prin publicarea de volume, albume, expoziții, –, reperele culturale locale atrag atenția asupra comunității din care provin, o legitimează în ochii celor din afară și oferă surse autentice de inspirație pentru cei dinăuntru.

Exemplul satului Cotârgaci dovedește că valorile mari pot izvorî și din locuri mici. Prin Gheorghe Poenaru – cel care a scris și pictat păstrând vie amintirea satului natal – și prin Anica Ciornea – cea care a cusut cu fir măiastru tradiția și poezia – avem două repere care arată că satul nu este un spațiu uitat, ci o sursă inepuizabilă de cultură vie.

Este esențial ca astfel de personalități locale să nu fie lăsate în umbra uitării. Apreciem că ele trebuie integrate în strategii locale de educație culturală, prin parteneriate cu școala și biblioteca; organizarea de evenimente publice, precum șezători, lansări de carte, expoziții itinerante; acțiuni de digitizare a patrimoniului local, crearea de arhive online și promovare în social media.

Inițierea unor parteneriate cu autoritățile locale și cu instituții județene și naționale poate contribui la promovarea pe alte coordonate și la o altă scară a creațiilor lor. În cazul lui Gheorghe Poenaru, lansarea recentă de albume dedicate lucrărilor sale și expoziția de artă vizuală organizate la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Botoșani, sunt pași importanți în această direcție. Dar este nevoie de continuitate și de implicare comunitară pentru ca moștenirea sa să capete sens viu în conștiința noilor generații.

Repere culturale precum Gheorghe Poenaru și Anica Ciornea sunt punți dintre tradiție și modernitate, dintre rural și urban, dintre tăcerea unui colț de lume pierdut printre dealuri și fânețe și forfota scenei culturale citadine. Ei ne reamintesc că, uneori, dintr-un sat mic se poate auzi o voce mare.

Promovarea acestor nume nu înseamnă doar recunoașterea meritelor lor individuale, ci și o investiție în prestigiul și viitorul cultural al comunității. Pentru că un sat care își cunoaște, cinstește și promovează valorile nu dispare – dimpotrivă, înflorește în conștiința tuturor.

Ciprian Lungu 

Descoperă universul artistic al lui Gh. Poenaru – o invitație deschisă

Dacă nu ați ajuns încă, expoziția cu lucrările lui Gheorghe Poenaru vă mai așteaptă, până în septembrie, chiar în centrul nou al Botoșaniului! 

Artist originar din Cotârgaci, comuna Roma, Poenaru aduce în atenție, peste timp, lumea anilor '50-'60 ai secolului trecut, transpusă în picturi și desene pline de expresivitate. 

Locul de întâlnire: Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Botoșani 

• Adresă: Str. Unirii, nr. 10, Botoșani
• 🕒Program de funcționare al instituției: Luni – Joi  08:00 – 16:30 / Vineri  08:00 – 14:00

Treceți pragul expoziției și oferiți-vă un popas cultural pentru a descoperi universul vizual al lui Gh. Poenaru, creat din formă și culoare, chipuri și locuri.

Intrarea e liberă. Emoția – autentică. 

---

Cuvânt de bun venit

Din comuna Roma, județul Botoșani, cu respect pentru rădăcini și dragoste pentru cultură, vă întâmpinăm cu bucurie pe blogul nostru – un spațiu virtual în care tradiția se împletește cu modernitatea, iar vocea comunității capătă ecou.

Suntem o asociație culturală din mediul rural, născută din dorința de a păstra vie moștenirea înaintașilor, de a valorifica talentele locale și de a aduce împreună oameni pasionați de frumos, de istorie locală, de folclor, de viața satului românesc și de pretutindeni.

Prin acest blog, ne propunem să vă ținem la curent cu proiectele și evenimentele noastre, să promovăm valorile autentice ale zonei și să deschidem o fereastră către tot ce avem mai bun: oameni, obiceiuri, creativitate și comunitate.

Vă mulțumim că sunteți alături de noi!