Cercetări geomagnetice ale Muzeului Județean Botoșani și Friedrich-Alexander-Universität, Erlangen-Nürnberg, în puncte de interes arheologic din comuna Roma

În baza protocolului de colaborare încheiat între Muzeul Județean Botoșani și Universitatea Friedrich-Alexander-Universität Erlangen-Nürnberg din Germania, se desfășoară mai multe etape de cercetare non-invazivă în situri atribuite culturii Cucuteni.

Considerată una dintre cele mai importante culturi preistorice din Europa, cultura Cucuteni datează din perioada neolitică târzie și eneolitică (aprox. 4800–3000 î.Hr.), dezvoltându-se pe teritoriile actuale ale României, Republicii Moldova și Ucrainei.

Satul Cotârgaci, comuna Roma, este recunoscut atât pentru descoperirile arheologice aparținând culturii Cucuteni, cât și pentru prezența unor morminte de tip tumular (tumuli), relevante pentru înțelegerea practicilor funerare din epocile preistorice.

O echipă, formată din studenți și cercetători ai Universității Friedrich-Alexander-Universität Erlangen-Nürnberg (Germania) și condusă de Dr. Carsten Mischka, identificabilă în fotografia de grup prin echipamentul negru inscripționat cu însemnele instituției (FAU UFG), participă la campaniile de cercetare arheologică dedicate studiului culturii Cucuteni în punctul cunoscut sub denumirea tradițională „Cotul Popii”, situat la coada iazului Staroste, în satul Cotârgaci, comuna Roma.

Grupul de studenți de la Erlangen este implicat în aceste activități de teren în scopul formării practice, având oportunitatea de a deprinde metode moderne de investigație în contextul patrimoniului arheologic deosebit de valoros al județului Botoșani.

Echipa folosește aceste campanii nu doar pentru cercetare, ci și ca școală de vară pentru studenții de la Archaeological Sciences (B.A. și M.A.) de la FAU Erlangen, care învață să utilizeze magnetometrele chiar în câmpurile din județul Botoșani. 

Dr. Carsten Mischka (în fotografie, al doilea din dreapta) este specialist în prospecțiuni geofizice, fiind implicat în mod constant în coordonarea echipelor de studenți în activități de teren desfășurate în regiunea Moldovei. 

În calitate de cercetător și lector la Universitatea Friedrich-Alexander-Universität Erlangen-Nürnberg (FAU), acesta este specializat în arheologie digitală și metode geofizice de investigare. De asemenea, coordonează direct activitățile de măsurare cu magnetometrul realizate de echipă în siturile aparținând culturii Cucuteni din județul Botoșani.

Dr. Carsten Mischka a adus în România tehnologie de ultimă oră, care permite scanarea a zeci de hectare într-un timp record, oferind date pe care arheologia tradițională (prin săpătură cu lopata) le-ar fi obținut în zeci de ani.

Echipa Universității Friedrich-Alexander-Universität Erlangen-Nürnberg utilizeaza astfel tehnologii avansate de prospecțiune geofizică, care permit cartarea așezărilor preistorice fără intervenții invazive, reușind identificarea planurilor locuințelor vechi de aproximativ 6.000 de ani aflate sub stratul de sol arabil. Cercetările geomagnetice realizate de echipa coordonată de Dr. Carsten Mischka au oferit o perspectivă detaliată asupra organizării așezării cucuteniene, fără a recurge la săpături arheologice propriu-zise.

Hărțile magnetometrice realizate la Cotârgaci sunt rezultatul unei tehnologii de scanare care „vede” prin pământ, detectând variațiile câmpului magnetic cauzate de structurile arheologice arse (precum casele Cucuteni).

Rezultatele vizibile pe hartă arată o organizare riguroasă a spațiului. 

La Cotârgaci, locuințele nu sunt dispuse la întâmplare, ci urmează un tipar. Apar pe hărți ca pete dreptunghiulare, de culoare închisă (anomalii magnetice pozitive), cauzate de lutul ars al pereților și platformelor. Locuințele sunt grupate în rânduri, sugerând o planificare comunitară avansată pentru acea perioadă (aprox. 4500-3500 î.Hr.).

De asemenea, în comuna Roma, în campania din anul 2023, au fost efectuate prospecțiuni geofizice (în special geomagnetice) în situl de la Balta lui Ciobanu. Cercetările au adus informații valoroase referitoare la structura internă a așezărilor, la extinderea lor spațială, precum și la prezența unor posibile sisteme de fortificație sau apărare.

Aceste investigații efectuate în parteneriat româno-german contribuie la o mai bună înțelegere a organizării și evoluției comunităților cucuteniene din zona comunei noastre, completând datele obținute anterior prin săpături arheologice preventive sau de suprafață.

Ciprian Lungu

Voluntariat și dezvoltare comunitară în comuna Roma: mărturie documentară din ziarul Clopotul, nr. 1351, 27 august 1960

Articolul publicat în ziarul Clopotul, nr. 1351 din 27 august 1960, având titlul „Cu sprijinul larg al maselor de cetățeni” oferă o imagine relevantă asupra proceselor de mobilizare comunitară și modernizare rurală desfășurate în comuna Roma la începutul deceniului al șaptelea al secolului XX.

Documentul menționează, la început, inițiativa lansată în cadrul unei ședințe a sfatului popular comunal, din luna aprilie a anului 1960, de către deputatul Butnărașu Dumitru, privind implicarea cetățenilor în acțiuni de înfrumusețare și întreținere a satelor. Demersul este prezentat în cheia specifică discursului epocii, subliniindu-se rolul structurilor administrative locale și al mobilizării colective și este urmat de mobilizarea comunității.

„Deputații Hue Constantin, Talpan Petru, Baciu Aglaia, Bunduc Maria și alții, țin periodic consfătuiri cu cetățenii din circumscripțiile lor, le explică importanța întreținerii drumurilor, curățirii curților, etc. și-i mobilizează la aceste acțiuni”.

De menționat că în anii '50, conform constituției vremii, autoritățile locale se numeau "Sfat Popular", iar aleșii erau "deputați" în aceste sfaturi. Astăzi, instituția este Consiliul Local, iar aleșii sunt consilieri locali. Deputatul din acea vreme era un reprezentant controlat strict de partidul unic, având rolul de a pune în aplicare directivele centrale la nivel local, spre deosebire de consilierii locali actuali care au autonomie locală și reprezintă diverse partide politice.

Pe scurt, articolul din Clopotul, consemnează că în vara anului 1960, comunitatea din Roma este mobilizată de deputații (consilierii locali) Butnărașu Dumitru, Huc Constantin, Talpan Petru, Baciu Aglaia, Bunduc Maria și Cîrcu Vasile, pentru a participa, prin activități de voluntariat, la modernizarea infrastructurii rutiere și a podurilor, extinderea rețelei electrice și finalizarea școlii de 7 ani. La aceste acțiuni au contribuit voluntarii Ciocan Dumitru, Chiribuță V. Gheorghe, Ispas Gheorghe, Ostopovici Gheorghe, Florescu Teodor, Băietu Dumitru, precum și voluntarele Ionel Emilia, Adochiței Domnica, Prepeliță Aneta și Bardan Adela.

In detaliu, lucrările de îmbunătățire a infrastructurii locale și serviciilor publice au vizat:

Drumurile. Potrivit articolului, au fost realizate lucrări de întreținere și modernizare a infrastructurii rutiere, inclusiv transportul și împrăștierea unor cantități semnificative de pietriș pe drumul spre gospodăria colectivă, precum și intervenții pe traseul dintre Roma de Jos și Cotârgaci. Sunt menționate plantarea a peste 1.000 de pomi, curățarea a aproximativ 12 km de șanțuri și repararea a trei poduri, aspecte ce indică o preocupare sistematică pentru îmbunătățirea calității căilor rutiere.

Curentul electric. Un element semnificativ îl constituie extinderea rețelei electrice în mai multe circumscripții, realizată prin muncă voluntară. Introducerea iluminatului electric este prezentată drept un indicator al progresului local, cu implicații directe asupra nivelului de trai și asupra accesului la mijloace moderne de informare, precum radioul.

„Imediat după ce au introdus lumina electrică cetățenii Amihăesei Dumitru, Humelnicu Vasile și-au cumpărat și aparate de radio. Și în casele colectiviștilor Butnărașu Vasile, Cososchi Ene și a multor altora, ard becurile electrice”.

Scoala și dispensarul. De asemenea, articolul acordă un spațiu amplu finalizării noii școli de 7 ani din satul Roma de Sus. Sunt consemnate contribuții concrete la transportul materialelor de construcție (var, material lemnos, cărămidă), precum și participarea locuitorilor la lucrări de finisare interioară. Implicarea femeilor în activități de amenajare și igienizare este evidențiată distinct, reflectând organizarea socială specifică perioadei. În plus, sursa menționează amenajarea unei noi săli pentru dispensarul comunal și a unei săli de așteptare, realizate tot prin contribuție voluntară, fapt ce indică extinderea eforturilor comunitare și în domeniul sanitar.

Din perspectivă istorică, textul reprezintă un exemplu tipic de discurs publicistic din perioada colectivizării și a consolidării structurilor administrative locale. Dincolo de formulările ideologice caracteristice, documentul oferă informații factuale valoroase privind dinamica infrastructurală, educațională și socială a comunei Roma în anul 1960. 

Cu toate acestea, articolul constituie o sursă utilă pentru reconstituirea istoriei recente a comunității, ilustrând modalitățile prin care dezvoltarea locală era articulată discursiv și organizată practic în contextul epocii.

Ciprian Lungu

Referințe bibliografice:

1. ziarele.arcanum.com: Clopotul, nr. 1351 din 27 august 1960.