La șase ani de la constituirea unității administrative Roma, o știre scurtă din coloanele ziarului bucureștean Dimineața surprinde un moment de tensiune administrativă cu consecințe identitare profunde: autoritățile studiau posibilitatea desființării comunei și reabsorbția satelor componente într-o veche circumscripție, Nicșeni.
Știrea apare în vara anului 1931, într-un interval marcat de efectele reformei administrative introduse prin Legea pentru organizarea administrațiunii locale din 1929. Această lege reconfigura arhitectura administrativă a României Mari, generând la nivel local presiuni de comasare a unităților mici considerate neviabile economic sau demografic.
Propunerea de reconstituire a unității Nicșeni — prin absorbția unității Roma și adăugarea satelor Nicșeni și Dorobanți — se înscrie în această logică a raționalizării administrative. Planul era simplu pe hârtie: desființarea unității administrative Roma (care cuprindea satele Roma de Sus, Roma de Jos, Teișoara și Cotârgaci) și alipirea acestora la Nicșeni și Dorobanți, pentru a recrea o veche entitate administrativă din trecut.
Pentru birocrații de la prefectură, desființarea comunei era o chestiune de cifre și eficientizare administrativă. Pentru locuitorii din Roma, era o problemă de identitate locală.
În situația dată, locuitorii celor patru sate componente ale comunei - Roma de Sus, Roma de Jos, Teișoara și Cotârgaci au ales calea instituțională, înaintând prefecturii Botoșani un memoriu colectiv — un act civic care documentează nu doar o opoziție față de o decizie administrativă, ci și o conștiință comunitară distinctă, afirmată ferm în fața autorităților județene. Aceștia invocă absența oricăror interese comune cu satele Nicșeni și Dorobanți ca argument central împotriva comasării.
Răspunsul prefectului județului Botoșani — care „a promis că va ține seama de doleanțele locuitorilor unității ad-tive Roma" — rămâne deliberat ambiguu în redarea ziarului. Nu este o garanție, ci o recunoaștere. Totuși, simpla consemnare a acestui schimb în paginile unui cotidian național de tiraj arată că vocea comunității Roma ajunsese să fie auzită dincolo de granițele județului.
Dacă știrea din ziarul „Dimineața” surprindea rezistența comunității în fața unei schimbări iminente, un fragment din Monitorul Oficial din toamna anului 1931 confirmă faptul că, în ciuda memoriilor opoziției locuitorilor, reforma a fost impusă de autorități.
Este vorba despre Monitorul Oficial nr. 220 din 21 septembrie 1931. Acesta publică „Tabloul de comune rurale din țară”, actul normativ care a pus în aplicare Decretul Regal nr. 2536 din 14 iulie 1931.
În timp ce la nivel local (iunie-iulie 1931) cetățenii din Roma încercau să blocheze reorganizarea prin petiții către prefect, la nivel central, mecanismul legislativ a continuat să funcționeze. Publicarea în Monitorul Oficial în septembrie reprezintă finalizarea legală a procesului de comasare.
Faptul că satele au fost împărțite în două direcții (Cotârgaci către Leorda; Roma de Sus, Roma de Jos și Teișoara către Nicșeni) indică o modificare drastică a identității administrative a zonei.
Documentul din Dimineața din 24 iulie 1931 adaugă istoriei locale o dimensiune esențială: aceea a acțiunii civice. La numai câțiva ani de la înființare, unitatea administrativă Roma nu era o simplă entitate geografică — era o comunitate cu voce proprie, capabilă să se mobilizeze instituțional pentru a-și apăra identitatea.
Această coeziune timpurie constituie un fundament al istoriei de un secol pe care comuna Roma o marchează în acest an. Memoriul din 1931 nu este un episod minor: este o mărturie documentată a conștiinței de sine a acestei comunități.
Ciprian Lungu
Articol elaborat în cadrul proiectului de documentare monografică dedicat centenarului comunei Roma, județul Botoșani.
Referințe bibliografice:
1. ziarele.arcanum.com: Dimineaţa, Anul 27, nr. 8828, 24 iulie 1931
