Cotârgaci și Teișoara la 1872

În Dicționarul geografic și statistic al României, întocmit și publicat în anul 1872 de Dimitrie Frundescu, referent statistic în Ministerul de Interne, sunt consemnate câteva informații referitoare la două dintre satele actualei comune Roma – Cotârgaci și Teișoara – fapt ce dovedește vechimea acestor așezări.

Lucrarea reunește aproximativ 20.000 de denumiri teritoriale, reprezentând „descrierea alfabetică a tuturor localităților din România care poartă un nume propriu.”

Având în vedere precizarea autorului potrivit căreia „la sate se arată rangul ce ocupă după organisarea comunale”, se poate deduce că litera „c” indică statutul de cătun în cadrul unei comune rurale, notată prin litera „C”. În consecință, în anul 1872, localitățile Cotârgaci (Cotârgacīu, după scrierea vremii) și Teișoara (Teișòra) erau menționate ca două cătune — fiecare cu un număr de locuitori inferior celui al unui sat — aflate în componența comunei rurale Costești (Costescī).

Autorul menționează că „la moșii se arată dacă sunt proprietăți ale Statului și câte pogoane de pădure au pre ele”. Prin urmare, semnul care precede denumirea satului Teișoara indică faptul că acesta se afla pe o moșie aflată în proprietatea statului, statut dobândit după secularizarea averilor mănăstirești realizată în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.
Este de remarcat și mențiunea privind existența celor 20 de pogoane de pădure — aproximativ 10 hectare — o suprafață împădurită considerabilă, cel mai probabil corespunzând zonei cunoscute și astăzi sub denumirea de „Pădurea Statului”, situată pe moșia statului Teișoara, unde se afla și satul omonim.

În anul 1872, comuna rurală Costești avea o populație de 2.130 de locuitori — sau „suflete”, conform terminologiei statistice a vremii — făcea parte din plasa Târgu și cuprindea satele Costești, Cotârgaci, Nicșeni și Teișoara.

Plasa Târgu cuprindea, alături de comuna Costești, alte șase comune rurale: Bălușeni, Curtești, Cucorăni, Costinești, Mănăstireni și Popăuți. Teritoriul acestei unități administrative, situat în jurul târgului Botoșani, reprezenta — în termenii actuali — zona metropolitană a capitalei de județ de la acea vreme.

La acea vreme județul Botoșani cuprindea șase plase - Târgu, Miletin, Jâjâia, Ștefănești și Coșula; două comune urbane - Botoșani și Hârlău și cincizeci de comune rurale. Pe o suprafață de 590342 pogoane (295867 hectare) trăiau 151481 locuitori. 

Autorul își încheie prefața dicționarului cu următoarele cuvinte:

„Dacă prin această lucrare am făcut o carte folositoare sau nu, rămâne la publicul inteligent să aprecieze; eu cred însă că mai bine e să avem ceva, decât nimica.”

Apreciem că, mai ales acum, peste timp, lucrarea se dovedește a fi deosebit de valoroasă, nu doar prin acuratețea și bogăția informațiilor referitoare la satele comunei noastre, ci și prin contribuția sa la înțelegerea proceselor de organizare și evoluție administrativ-teritorială a României în perioada de după Unirea Principatelor.

Ciprian Lungu

Referințe bibliografice

1. Frundescu, Dimitrie, Dicționar geografic și statistic al României, Tipografia Statului, Hotelul Șerban Vodă, București, 1872 - Dicţionaru topograficu şi statisticu alu României : cuprinzându descrierea a 20.000 nume proprii teritoriale şi anume: ...