Răsfoind, în versiune digitală, paginile unui număr vechi al ziarului „Scânteia Tineretului”, din 10 ianuarie 1956, descoperim un articol semnat de corespondentul Schor Dorel, dedicat vieții culturale a satului Roma.
Textul, intitulat „Acesta-i rolul nostru”, constituie o sursă valoroasă pentru înțelegerea modului în care, în deceniile postbelice, activitatea artistică de amatori devenise un instrument de educație, coeziune și solidaritate comunitară în mediul rural românesc. Deși articolul este scris într-un limbaj jurnalistic tipic anilor ’50–’60, cu accente propagandistice (referiri la colectiv, cooperativă, brigadă, spirit de echipă, muncă voluntară), este de remarcat modul în care autorul reflectată autenticitatea locală, cu respect față de realitățile epocii.
Este știut că în anii ’50, brigăzile artistice reprezentau o formă organizată de manifestare culturală la sate. Ele îmbinau spectacolul scenic cu educația moral-civică, promovând prin umor, cântec și poezie un model de comportament comunitar local, definit însă la nivel central. În acest context, articolul lui Schor Dorel evocă, cu un ton cald și realist, atmosfera acelor ani: tinerii urcau pe scena Căminului cultural din Roma cu emoție, interpretând scenete și cuplete inspirate din viața cotidiană a satului.
În acei ani, în comuna Roma, această mișcare culturală a prins viață datorită inițiativei lui Vasile Apopii - „flăcău zdravăn și bine legat” - un tânăr care a reușit să adune în jurul său un grup de consăteni dornici să contribuie, prin această formă de manifestare - brigada artistică, la dezvoltarea vieții culturale locale. Membrii brigăzii artistice au devenit cu toții figuri îndrăgite ale comunității locale. În articol sunt menționați alături de Vasile Apopii și Mihai Butnărașu - „un om înalt, slab și tăcut, dar ca prin minune pe scenă e vorbăreț al naibii” și talentata solistă Floarea Pînzaru - „rumenă-n obraji și cu voce de privighetoare”.
Deși începuturile nu au fost lipsite de dificultăți – satirele scenice fiind privite cu suspiciune de unii membri ai comunității – activitatea brigăzii a continuat cu perseverență. În timp, spectacolele au câștigat aprecierea publicului, devenind momente de referință pentru viața culturală a satului.
Spectacolele aveau un dublu rol: ofereau divertisment, dar și un prilej de reflecție asupra comportamentelor și valorilor sociale. Reporterul observa că, datorită acestor reprezentații, „ochiul de gospodar” al oamenilor devenea „mai ager” și mai atent la neajunsurile vieții de zi cu zi.
Coordonarea artistică și pedagogică a fost asigurată de învățătorul Constantin Huc, care, prin implicarea sa constantă, a transformat brigada într-un veritabil centru de formare culturală. Sub îndrumarea sa, așa cum singur relatează reporterului, formația a susținut zeci de spectacole și a participat la schimburi de experiență cu brigăzi din alte localități din județ, precum Sulița, Bucecea și Botoșani.
În mediul rural, aceste formații artistice au avut un rol esențial în animarea vieții culturale. Dincolo de componenta propagandistică, inspirată de modelele ideologice ale timpului, brigăzile artistice au reușit să stimuleze creația locală, să descopere talente și să creeze legături puternice între oameni.
Ciprian Lungu
Referințe bibliografice
1. Scânteia Tineretului, Anul XII, Seria a II-a, Nr. 2081, 10 ianuarie 1956.
