Prima școală din satul Teișoara a fost înființată la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Prin adresa nr. 72981/1898, document aflată în arhivele statului, Ministerul Domeniilor Statului comunica faptul că, odată cu parcelarea în loturi a moșiei statului Teișoara–Nicșeni, s-au rezervat terenuri speciale pentru construirea școlii și a bisericii. La scurt timp după această hotărâre, a fost ridicată prima clădire școlară, unde funcționa un singur învățător.
De-a lungul timpului, localul a fost supus mai multor lucrări de reparații, consemnate în anii 1898, 1911 și 1918, semn că obștea satului se îngrijea de bunul mers al învățământului.
În anii Primului Război Mondial și în perioada imediat următoare, învățătorul Vasile Andriescu a inițiat constituirea unui Comitet Școlar, menit să vină în sprijinul copiilor sărmani ai satului.
Un episod dureros pentru comunitate s-a petrecut în anul 1945, când localul școlii a fost mistuit de flăcări, din pricina unui coș de fum defect. Cum în sat nu existau case ce puteau fi închiriate pentru desfășurarea cursurilor, iar sătenii erau foarte săraci, s-au făcut demersuri către autorități pentru reconstruirea clădirii, astfel încât copiii să nu rămână fără carte.
Povestea primei școli din Teișoara, azi dispărută, rămâne o mărturie a dorinței de învățătură și a solidarității oamenilor simpli, care au înțeles cât de importantă este educația pentru viitorul satului.
Ciprian Lungu
