În paginile ziarului Voința Națională, anul XXI, nr. 5735, din 26 mai 1904, se păstrează o știre scurtă, dar de o importanță remarcabilă pentru istoria locală a satelor din actuala comună Roma și din zona Nicșeni. Printr-o știre de doar câteva rânduri, suntem purtați în duminica de 23 mai 1904, o zi decisivă pentru comunitățile din Nicșeni, Roma și Dorobanți.
Articolul consemnează organizarea primelor alegeri pentru „sfaturi sătești” și dincolo de tonul sobru al presei vremii, textul surprinde un moment esențial: începutul participării oficiale a locuitorilor satelor la viața administrativă locală.
În acea duminică de mai a anului 1904 — pe 23, mai precis — ceva cu totul nou se petrecea: pentru prima dată, locuitorii din Nicșeni, Roma-de-Sus, Roma-de-Jos, Teișoara și Dorobanți ieșeau la vot pentru a-și alege sfaturile sătești, organe reprezentative proaspăt instituite printr-o lege de organizare a comunelor rurale. În acea perioadă votul era cenzitar (bazat pe avere, impozite plătite etc.), nu universal.
Legea comunelor rurale și a administrației plășilor a fost o reformă administrativă importantă din perioada Regatului României, sub domnia lui Carol I. Mențiunea că alegerile s-au desfășurat în „perfectă liniște și ordine” era un clișeu jurnalistic al vremii, menit să asigure cititorii (și autoritățile centrale) că noile reglementări sunt bine primite de țărănime și că nu există tulburări sociale, o temă sensibilă în acea perioadă (premergătoare răscoalelor din 1907).
Ce însemna „sfatul sătesc”?
Termenul „sfat” avea, la începutul secolului XX, un sens administrativ foarte răspândit. „Sfatul sătesc” desemna organismul local de conducere și consultare al comunității rurale, format din reprezentanți aleși ai satului. Introducerea acestui organism, distinct de primăria comunală, era menită să îi implice pe micii proprietari rurali în gestionarea treburilor locale (drumuri, școli, biserici), oferindu-le un sentiment de responsabilitate civică. Era o formulă de descentralizare modestă, dar nu lipsită de semnificație: sătenii dobândeau pentru prima dată dreptul de a-și desemna proprii reprezentanți la nivel local, printr-un scrutin direct.
Vreme îndelungată, în limbajul popular și administrativ, cuvântul „sfat” a fost folosit pentru a desemna chiar sediul administrației locale. În multe sate din România, inclusiv în satele comunei Roma, se spunea simplu „mă duc la sfat”, cu sensul de primărie sau loc unde se rezolvau treburile administrative ale comunității. Această expresie a rămas vie în memoria generațiilor mai vechi și reflectă o etapă importantă din evoluția administrației românești.
Roma-de-Sus și Roma-de-Jos – două comunități distincte
Un detaliu deosebit de important este menționarea separată a satelor „Roma-de-Sus” și „Roma-de-Jos”. Această informație confirmă faptul că, la începutul secolului XX, localitatea Roma era structurată administrativ în două entități distincte. Este una dintre cele mai timpurii atestări documentare ale localităților care aveau să fuzioneze, prin reorganizările administrative ulterioare, în comuna Roma, constituită formal în 1926. De asemenea, articolul arată că aceste sate aparțineau atunci de comuna „Costești-Nicșeni”, o organizare administrativă diferită de cea actuală.
O fereastră spre lumea satului românesc de acum 120 de ani
Dincolo de informația administrativă, știrea păstrează și farmecul limbii române de acum mai bine de un secol: „s’au făcut”, „curent”, „pendinte de”, „balotaj”. Termenul „pendinte”, folosit în text, este un arhaism juridic care ne arată că toate aceste sate gravitau administrativ în jurul centrului din Nicșeni. Mențiunea „balotajului” în satul Dorobanți indică faptul că niciun candidat nu a întrunit majoritatea necesară, fiind nevoie de un al doilea tur de scrutin.
Observăm ortografia cu „u” mut la finalul verbelor (s’aŭ făcut, aŭ urmat) și folosirea scurtelor pe vocalele finale (Botoșanĭ, alegerĭ). Este limba română la început de secol XX, elegantă și precisă, păstrând încă ecourile reformelor academice de atunci. Aceste forme oferă autenticitate documentului și ne apropie de atmosfera începutului de secol XX.
Pentru comunitatea din Roma, un astfel de text reprezintă mai mult decât o simplă informație de ziar. Este o mărturie despre începuturile administrației moderne locale, despre identitatea satelor și despre implicarea oamenilor în viața comunității. Astăzi, Nicșeni și Roma sunt comune independente, cu propriile lor primării și consilii locale. Această mică știre din 1904 reprezintă, de fapt, „certificatul de naștere” al democrației locale în aceste locuri.
În contextul proiectelor culturale dedicate comunei Roma și al interesului pentru valorificarea istoriei locale, astfel de documente de presă devin adevărate punți între generații. Această știre este o mărturie că înainte de a fi comună cu nume propriu, Roma era deja o comunitate cu voce publică.
Ciprian Lungu
Articol elaborat în cadrul proiectului de documentare istorică dedicat centenarului comunei Roma, județul Botoșani.
Referințe bibliografice
1. ziarele.arcanum.com: Voinţa Naţionala, Anul 21, nr. 5735, 26 mai 1904.
