La data de 23 mai 1945, printr-o decizie semnată de George Silviu, în numele Ministerului Afacerilor Interne, s-a consfințit o dorință a locuitorilor de pe aceste locuri: reînființarea comunei Roma. Această unitate administrativă fusese desființată la 1 aprilie 1939, iar decizia din 1945 venea să repare această stare de fapt.
Decizia nr. 2.413 din 1945, publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, Anul 113, nr. 128, 08.06.1945, reflectă procesul prin care comunitățile rurale încercau să își recapete identitatea și structura tradițională după anii tulburi ai războiului, respectând „cererea locuitorilor interesați” și prevederile legale ale vremii, precum Legea nr. 62 din 1942.
Comuna Roma fusese înființată în 1926, prin unirea satelor Roma de Sus, Roma de Jos, Teișoara și Cotârgaci. Reforma din 1 aprilie 1939 a destrămat din nou această construcție administrativă. Satele componente au fost redistribuite la două comune învecinate: Roma de Sus, Roma de Jos și Teișoara au intrat în componența comunei Nicșeni, iar Cotârgaci a trecut la comuna Leorda. În urma acestei reconfigurări comuna Roma a dispărut din hărțile administrative pentru mai bine de șase ani.
Reînființarea comunei nu a venit din inițiativa birocrației centrale sau locale, ci a fost rezultatul cererii locuitorilor — fapt consemnat explicit în textul deciziei ministeriale: măsura a fost luată „conform cererii locuitorilor interesați". La începutul anului 1945, locuitorii satelor satelor Roma de Sus, Roma de Jos, Teișoara și Cotârgaci și-au dorit revenirea la identitatea administrativă din care fuseseră dezlipiți. Ministerul Afacerilor Interne a aprobat această propunere, apreciind că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege și că inițiativa reflectă voința legitimă a locuitorilor.
Pentru a forma noua comună, autoritățile au decis „deslipirea” mai multor sate din unitățile administrative existente la acea vreme:
- din comuna Nicșeni au fost transferate satele Roma de Sus, Roma de Jos și Teișoara;
- din comuna Leorda a fost extras satul Cotârgaci.
Comună Roma astfel reînființată a primit ca reședință satul Roma de Sus.
Documentul stabilește că desprinderea produce efecte începând cu 1 aprilie 1945, chiar dacă aprobarea ministerială este emisă la 23 mai 1945. Dincolo de caracterul administrativ, această decizie demonstrează că reînființarea comunei nu a fost rezultatul unei simple reorganizări birocratice, ci răspunsul autorităților la solicitarea locuitorilor, care și-au dorit să își recapete administrația proprie.
Astăzi, la peste opt decenii de la reînființarea comunei, Decizia nr. 2.413 din 23 mai 1945 rămâne o mărturie esențială a continuității administrative și a spiritului comunitar care definește comuna Roma.
Comuna Roma sărbătorește în acest an un secol de existență de la înființarea sa, în anul 1926. În acest context aniversar, Decizia nr. 2.413 din 1945 ocupă un loc aparte în istoria locală, nu ca un act de întemeiere, ci ca un act de reafirmare a identității comunității – o revenire, la dorința locuitorilor, la statutul și denumirea pe care le considerau firești.
Acest moment reprezintă un exemplu elocvent al faptului că identitatea unei comunități nu poate fi ștearsă prin simple decizii administrative. Locuitorii și-au revendicat numele comunei și au reușit să redobândească ceea ce considerau că li se cuvine de drept.
Totodată, acest episod constituie o dovadă a puternicului spirit civic al comunității din Roma și a hotărârii sale de a-și păstra identitatea de-a lungul timpului. În pofida reformelor administrative, a războaielor și a numeroaselor reorganizări teritoriale, comuna și-a păstrat continuitatea și personalitatea, ajungând să fie Roma pe care o cunoaștem, o prețuim și o sărbătorim astăzi, la împlinirea unui secol de existență.
Ciprian Lungu
Articol elaborat în cadrul proiectului de documentare monografică dedicat centenarului comunei Roma, județul Botoșani.
Referințe bibliografice:
1. ziarele.arcanum.com: Monitorul Oficial, Partea 1, Anul 113, nr. 128, 08.06.1945.145.
